In tehnologia informatiei, o copie de rezerva a datelor este o copie a datelor computerului preluate si stocate in alta parte, astfel incat sa poata fi folosite pentru a restaura originalul, dupa un eveniment de pierdere a datelor. Forma verbala, referindu-se la procesul de realizare a acestui lucru, este „copie de rezerva”, in timp ce substantivul si forma adjectivala sunt „de rezerva”.

Backup-urile pot fi utilizate pentru a recupera datele dupa pierderea lor prin stergerea sau coruptia datelor sau pentru a recupera datele dintr-o perioada anterioara. Copiile de rezerva ofera o forma simpla de recuperare a datelor; cu toate acestea, nu toate sistemele de rezerva sunt capabile sa reconstituie un sistem de calculator sau o alta configuratie complexa, cum ar fi un cluster de computere, un server de director activ sau un server de baze de date.

Un sistem de rezerva contine cel putin o copie a tuturor datelor considerate demne de salvat. Cerintele de stocare a datelor pot fi mari.

Un model de depozit de informatii poate fi utilizat pentru a oferi structura acestui mediu de stocare. Exista diferite tipuri de dispozitive de stocare a datelor utilizate pentru copierea copiilor de rezerva a datelor, care se afla deja in stocarea secundara pe fisierele de arhiva. Exista, de asemenea, diferite moduri in care aceste dispozitive pot fi aranjate pentru a asigura dispersia geografica, securitatea datelor si portabilitatea.

Datele sunt selectate, extrase si manipulate pentru stocare. Procesul poate include metode pentru tratarea datelor in direct, inclusiv fisierele deschise, precum si compresia, criptarea si duplicarea. Tehnici suplimentare se aplica copiilor de rezerva intreprinderii client-server. Schemele de rezerva pot include rulaje care valideaza fiabilitatea datelor de rezerva. Exista limitari si factori umani implicati in orice schema de rezerva.

Stocare

O strategie de rezerva necesita un depozit de informatii, „un spatiu de stocare secundar pentru date”  care agrega copii de rezerva ale „surselor” de date. Depozitul ar putea fi la fel de simplu ca o lista cu toate suporturile de rezerva (DVD-uri etc.) si datele produse, sau ar putea include un index computerizat, un catalog sau o baza de date relationala.

Datele de rezerva trebuie sa fie stocate, necesitand o schema de rotatie a copiilor de rezerva, care este un sistem de copiere de rezerva pe suportul de calculator, care limiteaza numarul de copii de rezerva ale diferitelor date pastrate separat, prin reutilizarea corespunzatoare a suportului de stocare a datelor, prin suprascrierea copiilor de rezerva care nu mai sunt necesare.

Schema stabileste cum si cand fiecare piesa de stocare amovibila este utilizata pentru o operatiune de rezerva si cat timp este pastrata odata ce datele de rezerva sunt stocate pe ea. Regula 3-2-1 va poate ajuta in procesul de backup. Acesta afirma ca ar trebui sa existe cel putin 3 copii ale datelor, stocate pe 2 tipuri diferite de suport de stocare si o copie ar trebui sa fie pastrata in afara acelui mediu de stocare, intr-o locatie indepartata (aceasta poate include stocarea in cloud).

Metode de backup

Metoda nestructurata

Un depozit nestructurat poate fi pur si simplu un teanc de casete, DVD-R-uri sau HDD-uri externe cu informatii minime despre ce a fost salvat si cand. Aceasta metoda este cea mai usor de implementat, dar este putin probabil sa atinga un nivel ridicat de recuperare, deoarece lipseste automatizarea.

Complet / Imagistica sistem

Un depozit care utilizeaza aceasta metoda de rezerva contine copii complete ale datelor sursa luate la unul sau mai multe puncte specifice in timp. Copierea imaginilor de sistem – aceasta metoda este frecvent utilizata de tehnicienii computerului, pentru a inregistra si salva configuratii cunoscute. Cu toate acestea, imagistica este, in general, mai utila ca modalitate de implementare a unei configuratii standard pentru multe sisteme, mai degraba decat ca un instrument pentru realizarea copiilor de rezerva continue ale sistemelor diverse.

Backup incremental

O copie de rezerva incrementala stocheaza datele schimbate de la un punct de referinta in timp. Copiile duplicate ale datelor neschimbate nu sunt copiate. De obicei, o copie de rezerva completa a tuturor fisierelor este salvata la o anumita data sau la intervale rare, servind ca punct de referinta pentru un depozit incremental.

Ulterior, o serie de copii de rezerva incrementale sunt efectuate dupa perioade succesive de timp. Restaurarile incep cu ultima copie de rezerva completa si apoi aplica elementele incrementale. Unele sisteme de backup pot crea o copie de rezerva completa sintetica, dintr-o serie de backup-uri incrementale, oferind astfel echivalenta in a face frecvent o copie de rezerva completa.

Near-CDP

Protectia continua a datelor (CDP) se refera la o copie de rezerva care salveaza instantaneu o copie a fiecarei modificari aduse datelor. Aceasta permite restaurarea datelor in orice moment si este cea mai cuprinzatoare si avansata protectie a datelor.

Aplicatiile de backup – near CDP – adesea comercializate ca „CDP” – efectueaza automat copii de rezerva incrementale la un anumit interval, de exemplu la fiecare 15 minute, o ora sau 24 de ore. Prin urmare, ele pot permite doar restaurarea la o limita de interval. Aplicatiile de copiere CDP utilizeaza jurnalele si se bazeaza, de regula, pe „instantanee” periodice, copii ale datelor care existau la un moment dat.

CDP (cu exceptia Apple Time Machine) jurnalizeaza fiecare modificare a sistemului gazda, adesea prin salvarea de bytes sau de diferente la nivel de bloc, in loc de diferente la nivel de fisier. Aceasta metoda de backup difera de oglindirea simpla a discului, prin faptul ca permite o intoarcere a jurnalului si astfel o restaurare a imaginilor vechi ale datelor. Registrarea intentiei permite masuri de precautie pentru consecventa datelor in direct, protejand fisierele auto-consistente, dar necesita ca aplicatiile „sa fie pregatite pentru backup”.

Near-CDP este mai practic pentru aplicatiile personale de rezerva obisnuite, spre deosebire de CDP-ul adevarat, care trebuie sa fie rulat impreuna cu o masina virtuala sau echivalent si, prin urmare, este utilizat in general in backup-urile client-server de tip intreprindere.

Revers incremental

O metoda de backup invers incrementala, stocheaza un fisier de arhiva recent „ o oglinda” a datelor sursa si o serie de diferente intre „oglinda” in starea sa actuala si starile sale anterioare. O metoda de rezerva invers incrementala, incepe cu o copie de rezerva completa non-imagine.

Dupa efectuarea copiei de rezerva complete, sistemul sincronizeaza periodic backup-ul complet cu copia live, in timp ce stocheaza datele necesare pentru a reconstrui versiunile mai vechi. Acest lucru se poate face fie folosind legaturi – asa cum face Apple Time Machine sau folosind diferente binare.

Diferential

O copie de rezerva diferentiata salveaza doar datele modificate de la ultima copie de rezerva completa. Acest lucru inseamna ca maximum doua copii de rezerva din depozit sunt utilizate pentru a restaura datele. Cu toate acestea, pe masura ce timpul de la ultima copie de rezerva completa creste, la fel se intampla si cu timpul necesar pentru a efectua backup-ul diferential. Restaurarea unui intreg sistem necesita pornirea de la cea mai recenta copie de rezerva completa si apoi aplicarea doar a ultimei diferente de rezerva.

Un backup diferential copiaza fisierele care au fost create sau modificate de la ultima copie de rezerva completa, indiferent daca au fost facute alte backup-uri diferentiale, in timp ce un backup incremental copiaza fisierele care au fost create sau modificate de la cea mai recenta copie de rezerva de orice tip (complet sau incremental). Alte variante de rezerva incrementala includ incrementalul multi-nivel si incrementale la nivel de bloc, care compara parti de fisiere in loc de fisiere intregi.

Medii de stocare

Indiferent de modelul de depozit folosit, datele trebuie sa fie copiate pe un mediu de stocare a datelor fisierului de arhiva. Mediul utilizat este, de asemenea, denumit tipul de destinatie de rezerva.

Banda magnetica

Banda magnetica a fost pentru mult timp cel mai frecvent mediu folosit pentru stocarea in masa a datelor, backup, arhivare si schimb. Aceasta a fost anterior o optiune mai putin costisitoare, dar nu mai este cazul in momentul de fata, mai ales pentru cantitati mai mici de date. Banda este un mediu de acces secvential, astfel incat rata de scriere continua sau citire a datelor, poate fi foarte rapida.

Multe formate de banda au fost proprii sau specifice anumitor piete, cum ar fi mainframe-urile sau o anumita marca de computer personal. Pana in 2014, LTO devenise tehnologia principala a benzilor de date. Celelalte formate „super” viabile ramase, sunt IBM 3592 (denumita si seria TS11xx) sau Oracle StorageTek T10000.

Hard disk

Utilizarea stocarii pe hard disk a crescut in timp, deoarece a devenit progresiv mai ieftina. Hard disk-urile sunt de obicei usor de utilizat, disponibile pe scara larga si pot fi accesate rapid. Cu toate acestea, copiile de rezerva de pe hard disk, sunt dispozitive mecanice cu toleranta apropiata si pot fi mai usor deteriorate decat benzile, mai ales in timp ce sunt transportate.

La mijlocul anilor 2000, mai multi producatori de unitati au inceput sa produca unitati portabile care utilizeaza tehnologia de incarcare a rampelor si accelerometru (uneori denumit „senzor de soc”), si pana in 2010, media industriei in testele de fail pentru unitatile cu aceasta tehnologie a crescut, de unde putem deduce ca hard-diskurile au devenit mai fiabile in timp.

Unii producatori ofera, de asemenea, hard disk-uri portabile „rezistente”, care includ o carcasa absorbanta de soc in jurul hard disk-ului propriu-zis si detin si alte certificari (rezistenta la praf, la umezeala sau chiar scufundarea completa in apa, etc.). Totusi, intr-o perioada determinata de ani, stabilitatea copiilor de rezerva de pe hard disk, este mai scurta decat cea a copiilor de rezerva pe banda.

Hard discurile externe pot fi conectate prin interfete locale, cum ar fi SCSI, USB, FireWire sau eSATA, sau prin tehnologii pe distante mai lungi, cum ar fi Ethernet, iSCSI sau Fibre Channel. Unele sisteme de rezerva bazate pe disc, prin intermediul bibliotecilor de banda virtuala, accepta deduplicarea datelor, care poate reduce cantitatea de capacitate de stocare a discului consumata de datele de rezerva zilnice si saptamanale.

Depozitare optica

Stocarea optica foloseste lasere pentru stocarea si preluarea datelor. CD-urile, DVD-urile si discurile Blu-ray inregistrabile sunt utilizate in mod obisnuit cu calculatoarele personale si sunt, in general, ieftine. In trecut, capacitatile si viteza acestor discuri erau mai mici decat a hard disk-urilor sau casetelor, desi progresele inregistrate in mediile optice se reduc incetul cu incetul.

Multe formate de discuri optice sunt de tip WORM, ceea ce le face utile in scopuri de arhivare, deoarece datele nu pot fi schimbate. Unele sisteme de stocare optica permit backupuri de date catalogate, fara contact uman cu discurile, permitand o integritate mai lunga a datelor.

Un studiu francez din 2008 a indicat ca durata de viata a CD-R-urilor vandute in mod obisnuit a fost de 2-10 ani, dar un producator a estimat ulterior ca longevitatea CD-R-urilor sale, produse cu un strat pulverizat in aur, poate sa fie mai mare de 100 de ani.