Într-o țară care dansează pe marginea prăpastiei economice și sociale, domnul Călin Georgescu propune o coregrafie aparte: un vals pe ritmul extremismului de dreapta, acompaniat de orchestră suveranistă. Mai poetic de atât, nici Eminescu n-ar fi reușit să descrie „salvarea” pe care acest lider autoproclamat o promite unui popor deja obosit de promisiuni.
Frica, patriotismul global și alte povești nemuritoare
„Frica, și, bineînțeles, frica, așa cum am spus. Frica și pierderea umanității, pierderea spiritului,” clamează Călin Georgescu, în încercarea de a defini inamicul invizibil care bântuie România și lumea. În acest discurs pseudo-profund, domnul Georgescu își construiește viziunea asupra unui „patriotism mondial”, un concept pe cât de contradictoriu, pe atât de amuzant. Dacă suveranismul cere independență absolută, cum poate fi compatibil cu o idee globalistă, fie ea îmbrăcată în tricolor?
Mai departe, Georgescu invocă Mișcarea Legionară ca fiind „cea mai puternică esență și expresie de sănătate și voință proprie venită din poporul român”. Dincolo de tonul exaltat, remarcăm reîncălzirea unei ideologii periculoase care a lăsat urme sângeroase în istoria țării. Dar cine are timp de nuanțe istorice, când „adevărata istorie” e încă în curs de scriere, după cum ne asigură?
Ce ar însemna România sub Georgescu?
Într-un scenariu distopic în care domnul Georgescu ar ajunge la Cotroceni, este rezonabil să ne așteptăm la un cocktail exploziv de extremă dreaptă, economie protecționistă și un cult al personalității modelat pe nostalgii interbelice. Călin Georgescu promite o renaștere a economiei prin întoarcerea la agricultură și exploatarea resurselor naturale „pentru români”. Sună bine, dar realitatea economică modernă nu funcționează pe idei de muzeu. Într-o lume globalizată, izolarea economică nu înseamnă prosperitate, ci prăbușire.
Apoi, discursul său despre „pierderea umanității” pare mai degrabă o încercare de a justifica măsuri autoritare. Un lider care invocă teama pentru a-și consolida puterea este un lider care promite „ordine”, dar livrează incertitudine. Istoria ne-a arătat că astfel de viziuni duc la marginalizarea libertăților și instaurarea unui regim bazat pe dezinformare.
Suveranism cu față umană? Mai degrabă o mască
Călin Georgescu se prezintă ca un salvator al națiunii, dar sub această mască vedem doar un populist abil, care jonglează cu fricile și frustrările colective. Discursul său despre „patriotism mondial” și glorificarea unei ideologii de extremă dreaptă nu fac decât să distragă atenția de la adevăratele probleme ale României: corupția sistemică, infrastructura deficitară și exodul masiv al forței de muncă.
În final, politica made in Romania sub Georgescu nu pare să fie despre salvare, ci despre o lecție amară în manipularea maselor. Dacă „frică” este cuvântul cheie al discursului său, ar trebui să ne temem mai puțin de inamici externi și mai mult de ce poate aduce un astfel de lider.
