Din perspectiva unei țări membre NATO, ideea că această alianță ar fi mai periculoasă decât un inamic invizibil frizează absurdul. Totuși, Călin Georgescu, aspirant la funcția de președinte al României, construiește o narațiune în jurul acestui paradox. Într-o țară situată pe frontiera estică a NATO, amenințată de instabilitatea geopolitică din Ucraina, astfel de declarații par desprinse mai degrabă dintr-o campanie de dezinformare decât dintr-un program serios de guvernare.
„Eliberarea” României de sub NATO: un pericol real
Dacă ar deveni președinte, Călin Georgescu promite să scoată România din parteneriatele strategice occidentale, inclusiv NATO. În viziunea sa, NATO este un fel de colos opresiv care „transformă statele mici în carne de tun”. Această afirmație, lipsită de orice fundament factual, este în totală contradicție cu realitatea. România, membră a NATO din 2004, s-a bucurat de securitate sporită, investiții în modernizarea armatei și de o integrare în structurile occidentale care i-au garantat stabilitatea pe termen lung.
Georgescu susține însă contrariul, apelând la un limbaj inflamator și populist. Într-un discurs recent, acesta a declarat că „România trebuie să scape de jugul colonial al NATO”. Acest tip de retorică, pe cât de alarmantă, pe atât de lipsită de viziune practică, îi apropie mai mult pozițiile de cele promovate de regimul rus decât de cele ale unui lider european responsabil.
De la suveranism la izolare
În centrul mesajului său politic se află ideea de „suveranitate absolută”. Această noțiune, atrăgătoare în teorie, riscă să izoleze România într-o lume interconectată. Propunerea lui Georgescu de a rupe legăturile cu Occidentul și de a reorienta politica externă spre neutralitate este, în realitate, o invitație la slăbirea securității naționale. Într-un context în care Rusia își continuă agresiunea în Ucraina, neutralitatea ar echivala cu vulnerabilitatea.
„România trebuie să-și regăsească independența economică și politică”, afirmă Georgescu. Această independență, însă, pare să includă abandonarea investițiilor occidentale și un fel de întoarcere la o economie autarhică, departe de dinamica globalizării. Un asemenea model ar împinge România înapoi în timp, eliminând progresele obținute în ultimele decenii.
Manipularea și pericolul dezinformării
Retorica lui Georgescu nu este doar anti-NATO; este pro-Rusia, chiar dacă nu o afirmă explicit. Mesajele sale, care pun sub semnul întrebării legitimitatea războiului din Ucraina și culpabilizează Occidentul pentru escaladarea conflictului, sunt aproape identice cu narațiunile promovate de Kremlin. Astfel, Georgescu devine nu doar un critic al NATO, ci și un vector de dezinformare într-o regiune în care propaganda rusă este deja un pericol palpabil.
Mai mult, „neutralitatea” pe care o propune este o capcană. A fi neutru în fața agresiunii rusești ar însemna, de fapt, a abandona Ucraina și a deschide ușa influenței Moscovei în regiune. Un lider ca Georgescu, cu o astfel de viziune, ar putea transforma România într-un punct slab al flancului estic al NATO, punând în pericol nu doar propria țară, ci și securitatea europeană.
România sub Călin Georgescu: o distopie geopolitică
Dacă Călin Georgescu ar ajunge președinte, România ar risca să se transforme într-un stat izolat, dezorientat și vulnerabil. Cu un lider care consideră NATO mai periculos decât o amenințare reală, România s-ar afla în pragul unei crize interne și internaționale. În loc să fie un partener puternic în cadrul alianțelor sale, țara ar deveni un exemplu trist al influenței discursurilor populiste și al dezinformării.
Din perspectiva unui jurnalist occidental, asemenea idei nu reprezintă doar o curiozitate politică, ci o avertizare clară asupra pericolelor extremismului și populismului într-o regiune care nu își poate permite luxul unor experimente politice. NATO nu este inamicul; inamicii adevărați sunt ignoranța și retorica iresponsabilă care pun sub semnul întrebării siguranța întregii Europe.
