Elastografia mamară este o nouă tehnică de imagistică sonografică care oferă informații suplimentare despre starea unui organ pe lângă ecografie și mamografie. Metoda elastografică permite determinarea neinvazivă a neoplasmelor.

Astăzi, centrul specializat de elastografie Cluj 2021 are două metode de elastografie: metoda de compresie și undă de forfecare. Datele inițiale privind utilizarea acestor metode în practica clinică, indică faptul că această tehnică poate îmbunătăți semnificativ posibilitățile de diagnostic diferențial al tumorilor mamare benigne și maligne, evitând astfel biopsiile de neoplasme benigne.

Deși tehnica elastografiei este destul de simplă, sunt necesare abilități practice pentru a interpreta corect datele obținute.

Sensibilitate în diagnosticul cancerului de sân

Mamografia și ultrasonografia sunt metode de diagnostic care au cea mai mare sensibilitate în diagnosticul cancerului de sân. Cu toate acestea, există anumite limitări pentru ambele metode. Când mamografia se face pe sâni întăriți, aceasta dă adesea rezultate negative.

Ecografia este o metodă sensibilă care poate detecta un neoplasm, dar este adesea  dură. Nodulii sunt benigni, ceea ce indică lipsa de specificitate a acestei metode. Pentru a obține o specificitate ridicată, toate caracteristicile metodei trebuie să fie în conformitate cu standardele BI-RADS ale Asociației Americane de Radiologie.

Din păcate, aceste criterii provoacă un număr semnificativ de fals pozitive. Acest lucru duce la o creștere a numărului de biopsii și la depistarea cancerului în doar 10 – 30% din cazuri. Foarte des, biopsiile sunt efectuate la pacientele cu neoplasme benigne, ceea ce duce la un anumit disconfort și crește costul diagnosticului.

Pentru a ocoli aceste limitări și a obține caracteristici mai precise ale leziunilor mamare, se utilizează tehnica elastografiei cu ultrasunete. Această metodă combină tehnicile cu ultrasunete și principiile fizice de bază ale elastografiei.

Elastografia cu ultrasunete este o metodă neinvazivă care permite evaluarea degenerării tisulare prin determinarea elasticității acestora (rigiditate). Elastografia s-a dovedit a fi o metodă foarte specifică pentru evaluarea neoplasmelor ale diferitelor organe: sân, prostată, glanda tiroidă, ganglioni limfatici și testicule.

Tehnica elastografiei

Elasticitatea este o caracteristică a unui țesut sau substanță, care duce la deformarea acestuia atunci când se aplică o forță externă și după ce acțiunea acestei forțe se termină.

Elasticitatea permite restabilirea formei și dimensiunii inițiale. Diferitele țesuturi au o elasticitate diferită. Deformarea țesuturilor este invers proporțională cu rigiditatea materialului, iar revenirea la forma inițială variază în funcție de tipul histologic de țesut.

Țesutul adipos este supus unei deformări mai ușoare, iar țesutul fibros revine la starea inițială mai lent decât țesutul adipos sau muscular.

Elastografia utilizează o varietate de tehnici de compresie a țesuturilor (imagistică prin compresie mecanică a țesutului, impuls de forță de radiație acustică și înregistrare în timp real a vitezei de forfecare), care sunt derivate din două tehnici, cunoscute sub numele de metodă de compresie și metodă de undă de forfecare.

Metoda de compresie este o metodă de compresie a țesutului, care are loc în direcția de propagare a fasciculului de ultrasunete.

Cea mai obișnuită metodă de deformare a țesuturilor este utilizarea unei mici compresii/decompresii longitudinale de către mână. Folosind un transductor tradițional și, alternativ, deformarea poate fi obținută cu ajutorul mișcărilor de respirație.