Prin citit ne cresc cunostintele noastre de baza in domeniul stiintei, filozofiei si psihologiei. Acumulam aceste cunostinte de-a lungul vietii, iar un studiu a constatat ca cititorii au o gama mai larga de cunostinte de acest tip. In momentul in care a fost realizat, cercetatorii au impartit participantii in doua grupuri – seniori cu o varsta medie de 79,9 ani si studenti cu o varsta medie de 19,1 ani.

Ambele grupuri au completat chestionare despre modul in care isi petreceau timpul liber, precum si despre obiceiurile lor de lectura. De asemenea, acestia au trebuit sa completeze liste de verificare in care au bifat carti, reviste si autori care le erau cunoscuti, iar mai tarziu au sustinut teste pentru a-si masura nivelul de cultura, vocabularul, memoria de lucru si capacitatea de rationament.

Pentru ambele grupuri, obiceiurile de lectura au fost principalul element care arata ca o persoana are un vocabular bogat si cunostinte declarative. Cu toate acestea, participantii mai in varsta au preferat cititul ca principala activitate de petrecere a timpului liber si au obtinut scoruri mai mari decat studentii la intrebarile privind cunostintele declarative.

Prin aceste rezultate, cercetatorii au concluzionat ca aceste cunostinte sunt mai ridicate la adultii in varsta tocmai pentru ca sunt construite prin acumularea experientelor de viata.

Obiceiuri analitice

Ati reusit sa ghiciti misterul principal al romanului inainte de final? Daca da, atunci v-ati folosit gandirea critica si analitica pentru a pune cap la cap toate detaliile si pentru a descoperi intriga. Aceasta abilitate de a analiza detaliile este necesara atunci cand evaluam critic un roman – este opera bine scrisa, sunt personajele dezvoltate, cat de bine este scrisa povestea si altele asemenea.

Daca veti avea ocazia sa discutati cartea cu altcineva, veti putea sa va exprimati clar opinia, deoarece v-ati luat timp sa analizati detaliile. Iar daca vorbim despre carti despre arta si design, puteti discuta mult mai amplu pe subiecte de arta.

Practicati concentrarea si atentia

In lumea virtuala de astazi, un milion de lucruri ne solicita atentia, asa ca practicam multitasking-ul in fiecare zi.

In 5 minute, o persoana poate fi impartita intre munca, verificarea e-mailurilor, discutii cu cateva persoane, citirea de tweet-uri si comunicarea cu colegii. Acest tip de comportament contribuie la cresterea stresului si la scaderea productivitatii. Atunci cand citesti o carte, toata atentia ta se concentreaza asupra povestii – restul lumii inceteaza sa mai existe si te poti cufunda in orice moment.

Incearca sa citesti 15-20 de minute inainte de munca (de exemplu, dimineata, daca te deplasezi la serviciu cu mijloacele de transport in comun) si vei fi surprins sa vezi cat de mult mai concentrat esti la locul de munca.

Obiceiuri de scriere

Acest beneficiu merge mana in mana cu un vocabular extins. Observarea stilurilor altor scriitori nu poate decat sa va influenteze propriul stil. Acest proces este similar cu modul in care muzicienii sunt influentati unii de altii, la fel cum artistii folosesc tehnicile celor pe care i-au creat inainte. Nici scriitorii nu fac exceptie si ii imita pe cei dinaintea lor.

Pacificare

Impreuna cu linistea pe care o poate aduce cititul unei carti bune, vine si linistea. Citirea textelor de suflet scade presiunea si aduce un sentiment de calm – cartile pot fi un ajutor pentru persoanele care sunt predispuse la schimbari usoare de dispozitie si care au boli psihice usoare.

Istoria cititului

Istoria lecturii este un subiect care probabil intereseaza toti cititorii. Citirea a ceea ce a scris altcineva aduce cu sine un sentiment de continuitate si solidaritate. Acest sentiment de solidaritate se intareste atunci cand ajungem sa cunoastem cum citesc altii. Ceea ce citim si modul in care ne afecteaza ne poate reflecta personalitatile si experientele noastre ca indivizi.

Istoria cititorilor si a lecturii poate oferi multe perspective asupra naturii si istoriei societatii in ansamblu. Subiectul este unul fascinant si care are mai multe aspecte captivante. Alaturati-va noua cand incercam sa construim oasele goale ale procesului de evolutie a cititorilor si a lecturii de-a lungul istoriei.

In mileniul al IV- lea i.e.n., odata cu prosperitatea agriculturii si complexitatea tot mai mare a structurilor sociale, centrele urbane au inceput sa se dezvolte in Mesopotamia si un individ necunoscut a schimbat cursul istoriei omenirii, folosind niste maluri pe lut pentru a reprezenta o capra si un bou.

Acolo, la nasterea conceptului de scriere – reprezentarea sunetelor vorbite folosind semne vizuale – s-a nascut si geamanul sau inseparabil, arta lecturii. Scrierea a fost folosita initial pentru a tine evidenta tranzactiilor care implicau mai multe entitati si au fost efectuate pe distante mari. Cele mai vechi tablite de lut cunoscute foloseau semne asemanatoare imaginilor pentru a descrie liste de marfuri.

In jurul anului 2600 i.Hr., scrierea cuneiforma s-a dezvoltat, iar scrierea a devenit mai versatila. Era folosit pentru a documenta legile si a povesti actele regilor, pe langa tinerea evidentei tranzactiilor. In scrierea cuneiforma, fiecare silaba era reprezentata printr-un semn diferit, iar numarul de caractere pe care trebuia sa le invete pentru a putea citi era de sute. A fi scrib in Mesopotamia antica a fost o realizare enorma.

Daca un rege stia sa citeasca, avea grija sa se laude cu asta in inscriptiile sale. Un sistem elaborat de scoli a pregatit tineri scribi de la o varsta frageda. Vechii pionieri ai scrierii si lecturii erau constienti – si incantati – de potentialul acestei noi forme de comunicare. In cultura antica mesopotamiana, pasarile erau considerate sacre, deoarece semnele pe care picioarele lor le faceau pe pamantul umed semanau cu caracterele cuneiforme.