O bormasina este un dispozitiv prevazut cu un cap de taiere sau de insurubare/forare, folosit atat pentru prelucrarea prin slefuire pentru diferite suprafete sau obiecte, precum si pentru a gauri aceste obiecte sau suprafete.
Atasamentul este prevazut cu o mandrina la capatul corpului principal al dispozitivului, madrina ce se roteste in timp ce este apasata in sens invers, pe materialul ce se doreste a fi prelucrat (gaurit).
Acest tip de dizpozitiv se poate folosi la multe genuri de operatiuni din constructii, in special in tamplarie sau zidarie. Bormasinile sunt folosite in principal la prelucrarea lemnului si a metalului, dar si in proiecte individuale de constructii (do yourself projects). Daca esti in cautare de slefuitor profesional, intra pe Zyg.ro!
Bormasini cu design special, sunt folosite in ziua de astazi si in medicina, in misiunile spatiale sau la alte aplicatii complexe. Acest tip de aparate sunt disponibile intr-o gama foarte variata de marimi si caracteristici de performanta, asa cum ar fi puterea si capacitatea.
[adsenseyu1]
Istoria bormasinii.
Cu 35.000 de mii de ani inainte de Hristos, Homo Sapiens a descoperit beneficiile aduse de aplicatie cu roata. Acestea erau construite rudimentar si erau constituite din roata prevazuta cu o piatra, ce putea fi actionata manual, pentru a gauri suprafata unui material dorit (in principal o alta piatra sau piele, etc.).
Aceste descoperiri ale omului timpuriu au dus la bormasina “de mana”, un bat prevazut cu capat de perforare ce era rotit cu ajutorul frecarii palmelor, pentru activitati de gaurire. Aceste tipuri de aparate rudimentare din lemn si din piatra au fost folosite de catre multe civilizatii antice din toata lumea, inclusiv de catre maiasi.
Cele mai timpurii artefacte perforate, asa cum ar fi cele din os, fildes sau piatra, sunt din Paleoliticul Tarziu. Bormasinile pe baza de arc au fost primele masinarii de forare, folosind miscarea de rotatie a mainilor, acum 10.000 de ani.
[adsenseyu1]
S-a descoperit ca intinderea unei coarde in jurul unui bat, cu atasarea ulterioara a coardei la un arc, permitea utilizatorului sa foreze mai rapid si mai eficient. Folosite in principal pentru aprinderea focului, aceste instrumente (bormasini pe baza de arc) au fost folosite si in indeletnicirile de prelucare a lemnului din aceeasi perioada. Exista dovezi ca au fost folosite si pentru prelucrarea pietrei sau in cele mai vechi interventii dentare (stomatologice).
Arheologiii au descoperit un mormant din Neolitic in Mehrgrath, Pakistan, datand de pe timpul civilizatiei Vaii Indului, cu aproximativ 7500-9000 de ani in urma. Mormantul contine 9 corpuri de adulti cu 11 dinti ce prezentau urme de interventie stomatologica prin forarea cu ajutorul unor bormasini de mana. Exista si hieroglife egiptene ce descriu folosirea acestor instrumente de catre tamplari si constructorii de paturi.
Cea mai veche dovada a folosirii acestor instrumente in Egipt, dateaza din 2500 inainte de Hristos. Folosirea bormasinilor pe baza de arc (sau cu arc) s-a raspandit pe scara larga in intreaga Europa, Africa, Asia si America de Nord in timpurile stravechi si sunt folosite si astazi intr-o forma mult mai moderna, electro-mecanica, avand diferite marimi si caracteristici de performanta.
