Acupunctura este o medicina complementara recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii, care ii confirma eficienta in numeroase afectiuni pe baza unor studii stiintifice.

Acupunctura este una dintre practicile medicinei traditionale chineze si are origini foarte vechi, datand probabil dinainte de 2.500 i.Hr. Acupunctura trateaza persoana bolnava prin restabilirea fluxului corect de energie vitala si, pentru aceasta, actioneaza la nivelul punctelor distribuite pe tot corpul, fiecare cu caracteristici si capacitate de actiune specifice.

Cunostintele teoretice ale acupuncturii, care au ajuns pana la noi astazi, sunt cuprinse in texte foarte vechi, care sintetizeaza si rezuma traditii si mai vechi. Cunostintele practice ale acupuncturii au ajuns pana la noi prin experienta directa a occidentalilor in China si in teritoriile invecinate, unde acupunctura era si este inca practicata pe scara larga.

Care sunt beneficiile acupuncturii?

Avantajele acupuncturii sunt numeroase. Principala este ca este un medicament natural care nu foloseste medicamente sau remedii, ci doar ace sterile subtiri de unica folosinta. Din acest motiv, acupunctura poate fi practicata si in acele afectiuni in care nu se pot lua medicamente. De exemplu:

  • sarcina
  • patologii cronice
  • patologii complexe
  • si toate conditiile in care ar putea fi problematica sau dezavantajoasa administrarea de medicamente sau remedii suplimentare.

Un al doilea avantaj foarte important al acupuncturii este ca, intrucat multe dintre punctele de acupunctura utilizate au efect si asupra sferei noastre emotionale si psihice (Shen), exista intotdeauna un efect si la acest nivel, ceea ce are ca rezultat readucerea calmului si a seninatatii in suflet, care este prea adesea tulburat de probleme si suferinte grave.

Medicina traditionala chineza este, de fapt, o medicina care cauta sa vindece pacientul in ansamblul sau, mergand la adevarata origine a problemei sale si incercand sa trateze dezechilibrul care sta la baza acesteia, care este foarte adesea de natura emotionala si psihica.

Tulburarile emotionale si psihice, de fapt, prelungite pe o perioada lunga de timp, dau nastere in cele din urma la simptome fizice reale.

Un alt mare avantaj al medicinei traditionale chinezesti este acela ca este, inainte de toate, o medicina preventiva, adica, daca este efectuata la timp, poate preveni aparitia unor boli mai grave.

Chinezii au fost observatori foarte atenti si ne-au transmis o cunoastere foarte detaliata si inteleapta care ne permite sa identificam si, prin urmare, sa tratam multe simptome si semne pe care medicina noastra occidentala nu stie inca sa le inteleaga si sa le acorde importanta. Dar care, pe de alta parte, nu scapa unui bun expert medical si dezvaluie atat de multe despre pacient si despre problemele sale cele mai profunde.

Contraindicatii si efecte secundare

Acupunctura este foarte sigura, avand foarte putine si nu foarte grave efecte adverse. Vanataile mici care se rezolva in 5-7 zile sunt cel mai frecvent efect secundar (2,1% din cazuri). Intr-un studiu efectuat pe 34.407 tratamente, nu au fost detectate reactii adverse majore. Acupunctura poate fi efectuata si in timpul sarcinii si la copiii foarte mici.

Daca aveti si voi nevoie de o sedinta de acupunctura, nu ezitati sa accesati  https://www.acupuncturabucuresti.ro pentru o programare.

Cum a evoluat acupunctura?

Acupunctura s-a dezvoltat in urmatoarele cateva secole si a devenit treptat una dintre terapiile standard utilizate in China. A fost completata si sustinuta de masaj, dieta, ierburi si terapie termica sau moxibustie.

In secolul al XV-lea au fost reprezentate statui de bronz cu puncte de acupunctura care sunt folosite astazi. Acestea au fost folosite in scopuri didactice si de examinare.

Intre secolele al XIV-lea si al XVI-lea a inflorit dinastia Ming (1368–1644). In acest timp a fost publicat Marele Compendiu de Acupunctura si Moxibustie cu principii de acupunctura pe care se bazeaza practicile moderne ale acestei traditii. Cartea continua sa descrie 365 de puncte care reprezinta deschideri catre canalele prin care ar putea fi introduse ace pentru a modifica fluxul de Qi.

Din secolul al XVII-lea, interesul pentru aceasta traditie a scazut. Era considerata irationala si era plina de superstitii. Decretul imparatului din 1822 excludea acupunctura de la Institutul Medical Imperial. Vindecatorii rurali si unii savanti au pastrat cunostintele acestei practici.

Odata cu cresterea medicinei occidentale in secolul al XX-lea, practicile de acupunctura au cazut si mai mult in discredit. In 1929, a fost interzis in China impreuna cu alte forme de medicina traditionala.

Guvernul comunist in 1949 a reinviat formele traditionale de medicina, inclusiv acupunctura. Institutele de cercetare in acupunctura au fost infiintate in anii 1950 in toata China, iar practica a devenit disponibila in mai multe spitale.

Practica sa raspandit in alte cateva tari. Coreea si Japonia au primit cunostintele in secolul al VI-lea. Medicul european Ten Rhijne, care a lucrat pentru East India Company, a descris practica medicala in jurul anului 1680. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, atat America, cat si Marea Britanie au dezvoltat interes pentru aceasta forma terapeutica straveche.

In 1971, un membru al corpului de presa din SUA a fost tratat cu acupunctura in timpul recuperarii dupa o apendicectomie de urgenta in China pe care o vizita. El a descris experienta in New York Times si a creat interes pentru succesul procedurii .