România, o țară care de ani buni trudește să intre în clubul select al spațiului Schengen, a fost salvată – ce noroc! – de la această povară de către înțelepciunea neînțeleasă a lui Călin Georgescu. Declarația sa recentă, o adevărată capodoperă retorică, sună astfel: „Pentru mine este o mare onoare că nu am intrat în Schengen, subliniez asta, mă bucur că nu am intrat în Schengen, ne este bine că n-am intrat în Schengen, noi nu avem nevoie de covrigul lor și nici să pupăm ghiulul.” Într-o țară aflată la marginea prăpastiei socio-economice, această viziune este, fără îndoială, o rază de lumină… sau poate doar o torță în mijlocul unui depozit de benzină.
Adevăratul Călin Georgescu: între idealuri mărețe și realități derutante
Pentru cine nu este încă familiarizat cu adevăratul Călin Georgescu, omul din spatele cuvintelor pline de patriotism are o agendă bine conturată, ancorată în suveranism și extremă dreaptă. Promovând o viziune utopică despre o Românie complet deconectată de influențele externe, Georgescu pare să vadă în Schengen o formă de sclavie modernă. Desigur, este greu să explici unui român care stă blocat ore în șir la granițele Europei cum această “independență” ar fi o binecuvântare.
Totuși, acest suveranism se sprijină pe o economie „pur românească”, idealizată, în care resursele țării ar fi controlate exclusiv de către români. În teorie, pare minunat. În practică, însă, ignoră realitatea cruntă a dependenței economice de investiții externe și de piețele europene. În viziunea sa, România ar deveni o „grădină a Maicii Domnului”, unde totul ar fi sustenabil, tradițional și complet rupt de influențele străine. Problema? Această grădină riscă să devină o junglă a incertitudinii economice.
Covrigul Schengen – un simbol respins cu grație
Călin Georgescu își construiește narativul pe ideea că respingerea Schengen nu este doar o victorie, ci o dovadă de demnitate națională. „Nu avem nevoie de covrigul lor”, spune el, punând un accent aproape poetic pe această metaforă culinară. Ce nu explică, însă, este cum vor face față transportatorii români – sau cetățenii care visează la o viață fără bariere – la aceste acte de grație aristocratică.
Refuzul Schengen devine, în viziunea sa, un gest aproape eroic, deși contextul internațional sugerează mai degrabă o incapacitate politică a clasei conducătoare. Dar să nu ne pierdem în detalii! Pentru Georgescu, acest refuz este un simbol al suveranității absolute, al eliberării de sub „jugul” european. Cumva, problema resurselor, salariilor mici și a migrației masive se va rezolva magic sub steagul suveranismului.
Ce s-ar întâmpla dacă Călin Georgescu ar deveni președinte?
Dacă ar ajunge la Cotroceni, Georgescu promite o „revoluție spirituală” care să transforme România într-un bastion al suveranității. Planul său de guvernare, presărat cu idei utopice și propuneri vagi, include controlul total al resurselor și ieșirea din structurile economice și politice „toxice”. În traducere liberă: o ruptură de parteneriatele strategice cu UE și NATO, ceea ce ar arunca țara într-un haos geopolitic.
În spatele discursului său populist, adevărata miză este însă una periculoasă: izolarea României pe scena internațională, într-o eră în care interdependența este cheia supraviețuirii. Georgescu, un maestru al dezinformării, pare să exploateze naivitatea unei părți a populației, promițând o întoarcere la „esență” – un paradis care nu a existat niciodată.
În loc de concluzie: Aristocrația absurdului
Refuzul Schengen, în interpretarea lui Călin Georgescu, devine un simbol al unei lupte mai mari, dar această luptă este împotriva bunului-simț și a realității. În timp ce România se zbate să-și găsească locul în Europa, Georgescu reușește să transforme un eșec diplomatic într-o poveste de succes fictiv. Rămâne de văzut dacă acest „aristocrat al suveranismului” va reuși să convingă o țară întreagă să respingă nu doar covrigul, ci întregul festin european.
